Cezar Vasile
În România se cultivă ca plantă ornamentală în grădini, sere şi apartamente, mai ales în zonele sudice şi sud-vestice, până la altitudinea de 1.500 metri, fiind mult apreciată pentru parfumul foarte plăcut de tămâie şi camfor.
Planta cu frunze întotdeauna verzi, în formă de ace şi cu flori albastre, albe sau roşii, rozmarinul este utilizat în vechime ca plantă medicinală, rituală şi condimentară. Datorită efectului antiseptic, rozmarinul era folosit în Antichitate pentru conservarea cărnii.
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a concluzionat că atât extractele proaspete de rozmarin, cât și extractele de rozmarin sunt utilizate chiar și la concentrații destul de mari (peste 400 mg / kg zilnic) și pe perioade lungi de timp (mai mult de 90 de zile, conform studiilor pe animale).
Rozmarinul deține proprietăți ușoare anti-cheag. Nu se recomandă prepararea cu alte plante medicinale (precum aspirina, clopidogrelul, warfarina, heparina, etc.) sau alte medicamente (cum ar fi ginkgo biloba, ghimbir, turmeric)!
“Rozmarinul este un remediu consacrat în afecţiunile cardio-vasculare, ale sistemului nervos, combate cu succes durerile cauzate de reumatism şi artrită, are proprietăţi diuretice, îmbunătăţeşte memoria şi capacitatea de concentrare”, spune dr. Luca.
Legenda spune că bătrâna regină a Ungariei, Isabella, în vârstă de 70 de ani, care suferea de paralizie şi dureri acute de reumatism şi poliartroze, a visat un înger care i-a dăruit o crenguţă de rozmarin cu care să se facă sănătoasă. Prin macerare în alcool împreună cu alte specii aromatice, regina a obţinut o tinctură cu care s-a masat câteva săptămâni la rând. Efectele au fost miraculoase, bătrâna regină s-a vindecat, a început să întinerească, astfel că, în scurt timp, s-a recăsătorit cu regele Poloniei. Mult timp, „apa reginei Ungariei“ a fost utilizată în toată Europa, fiindu-i recunoscute efectele magice în tratarea reumatismelor.
