Redactia
Adevărata dramă a bolnavilor de cancer nu e lupta cu maladia, ci cu sistemul sanitar românesc. Un sistem care pe mulți îi omoară cu zile, după cum admite medicul oncolog Cătălin Costovici. De ce e sănătatea ultima grijă a românilor, de ce persoane sănătoase, care duc vieți sănătoase și fac totul pentru a evita afecțiunile oncologice, ajung, totuși, să se îmbolnăvească? Dr. Cătălin Costovici răspunde la toate aceste întrebări într-un interviu acordat Evenimentului zilei
„Majoritatea cancerelor sunt întâmplătoare, adică sunt urmarea hazardului”
-Câți bolnavi de cancer sunt în România?
-Nu avem o evidență foarte clară. Neavând prevenție care să funcționeze avem și rezultatele pe care le avem. Vorbim totuși de peste 150.000 de cancere în prezent, ceea ce este foarte mult. Incidența cancerului este într-o creștere explozivă. Toată nebunia în care trăim, după ‘89 încoace, se repercută și în incidența cancerului. A tuturor cancerelor și la orice vârstă, din păcate.
-Și care sunt cele mai frecvente cancere?
-Sunt mai multe localizări care au o incidență semnificativă. Ne confruntăm cel mai des cu cancerul pulmonar, de colon, digestiv, mamar, cancerul genital.
-Foarte mulți leagă cancerul pulmonar de fumat.
-Care este sport național. Sigur, nu pot să contest că, întradevăr, fumatul este un factor de risc major în apariția cancerului pulmonar.
„Noțiunea de vindecare în cancer e foarte frumoasă, dar în realitate nu există”
– Vorbiți foarte mult despre durata de supraviețuire și mai puțin despre vindecare. Să înțeleg că această boală nu se vindecă de fapt niciodată?
-Noțiunea de vindecare în cancer e foarte frumoasă, dar în realitate nu există. Ca să fim foarte corecți ar trebui să vorbim de remisiune. Pacientul poate să stea în remisiune 30 de ani, dar la un moment dat boala reapare. Și atunci nu putem vorbi de vindecare, care e definitivă și irevocabilă. Dacă vreți, sabia lui Damocles rămâne tot timpul deasupra capului. Poate nu rămâne atât de aproape cum este în primii ani, se ridică, iar neșansa ca lucrurile să reapară scade progresiv, dar niciodată nu e zero. Boala poate să scoată colții oricând.
– Genetica este cheia care poate elucida cancerul?
-Cheia în ocnologie este dublă: medicina de precizie sau personalizată vizează caracterizarea moleculară profundă a tumorii (de exemplu, prin utilizarea de tehnologii precum secvenţierea de ultimă generaţie a ADN-ului). Și mai vine încă un element terapeutic extrem de modern și cu rezultate din ce în ce mai bune: imunoterapia.
-Ce înseamnă tratamentul imuno-oncologic?
-E un alt gen de tratament, adică nu terapie țintită împotriva tumorilor sau celulelor bolnave, ci o terapie prin care să zicem că stimulezi, învii ceva ce este represat, adică imunitatea anticancer a organismului. Noi avem o imunitate, că altfel nu am fi vii, nu am putea trăi, o imunitate împotriva tuturor antigenilor. Oraganismul are o capacitate el însuși de a lupta împotriva diverselor tumori. Practic, vorbim de antrenarea sistemului imunitar al pacientului să controleze tumoarea canceroasă.
– Și românii au acces la acest tratament?
-Din fericire încep să se facă niște pași. E drept, la o sutime din ce se întâmplă în lume, dar măcar au început să fie disponibile aceste medicamente și să le putem folosi și noi în niște boli cum e cancerul pulmonar metastatic sau melanom malign. Așadar vorbim de imunoterapie și de terapia țină. Suntem departe față de ceea ce ar trebui să fie, dar decât nimic cum era până în martie anul acesta, acum tot e ceva.
-E costisitor acest tratament?
-Medicamentele de care vorbim sunt extrem de costisitoare și asta înseamnă o povară enormă pe umerii statului. E și o birocrație cumplită care ne mănâncă pe noi, medicii. Dacă până la 1 martie, pentru medicamentele astea foarte scumpe existau niște comisii de specialitate la nivelul ministerului, care mai triau din recomandările medicilor curanți din țară, acum medicii sunt singurii decidenți. Medicul, urmând niște protocoale avizate de CNAS, decide tratamentul, cui i-l dă, ce îi dă și e pe deplin răspunzător de treaba asta. Din păcate, această libertate a medicului s-a transformat într- o povară suplimentară birocratică pentru el.
-Dvs. aveți pacienți care fac tratament prin imunoterapie?
-Da, doar că pacienții care au început tratamentul înainte de 1 martie 2017 și-l procură ei, prin eforturi proprii. O terapie lunară ajunge undeva la 35.000 de lei.
„Carnea procesată e otravă. Trebuie să dispară din alimentația oricăruia dintre noi: salamurile, cârnaţii, crenvurștii, parizerul, mezelurile”
– În rândul bolnavilor circulă multe mituri, cât se poate de periculoase. De exemplu, dacă mâncăm carne, hrănim celulele canceroase?
-Teoria cum că lactatele și consumul de carne ar stimula procesul oncologic este total inexactă. Povestea asta e fantasmagorică și nu are niciun substrat științific. Noi le recomandăm paciențilro noștri o dietă echilibrată în primul rând, adică bogată în legume și fructe, dar nu fără carne. Carnea este extrem de importantă, mai ales la pacienul care e supus tratamentelor intensive oncologice. Carnea aduce în primul rând proteină, iar proteina animală este proteină de înaltă calitate. Avem nevoie de consum și de carne pentru ca pacientul săși refacă capitalul hematologic necesar pentru a putea face față seriior următoare de tratament.
-Dar există carne și carne. Există vreo legătură între cancerele de la nivel digestiv și carnea procesată?
-Carnea procesată trebuie să dispară din alimentația oricăruia dintre noi: salamurile, cârnaţii, crenvurștii, parizerul, mezelurile cu carnea mărunţită. Este cea mai nenorocită, e otravă, pentru că procesarea în sine înseamnă și niște stabilizatori, coloranți, celebrele Euri. Iar efectul lor e cumulativ în timp şi, în zeci de ani, aceste efecte, sunt otravă pe pâine, sau fără pâine. Și pâinea are stabilizatori, emulgatori și o grămadă de lucruri.
-Nici pâinea nu e bună?
-Pâine cea mai bună este cea care se întărește a doua zi. Pâine care ține o săptămână sau mai mult are sigur niște lucruri suplimentare care nu fac bine. Și pe termen lung toate aceste elemente nu aduc decât elemente mutagene, care duc la agresarea ADN-ului. Iar din agresările astea continue și perpetue se iscă o celulă care o ia razna.
-Dacă mai adăugăm și stresul zilnic.
-Evident că este și elementul stres, de care nimeni nu poate scăpa, mai ales în zonele urbane, unde e multă agitație. Ăsta este cocktailul de mare succes ca să apară o nenorocire cum este cancerul.
-Dar telefoanele mobile cauzează cancer la creier?
-Sunt convins că există o legătură. Studiile nu sunt foarte concrete, dar există radiații ultramagnetice și asta nu are cum su nu aibă urmări. Oriunde o stimulare repetitivă induce cel puțin o inflamație, iar o inflamație cronică poate din punct de vedere medical să ducă la o problmeă de acest gen. Dar probabil nu o să vedem niciodată un studiu foarte serios care să ne spună că expunerea la radiația electromagnetică a telefonului mobil e legată sau duce la cancer, pentru că e presiunea producătorilor.
