Medicul pediatru Mihai Craiu a dezvăluit ce anume l-a împins spre medicină și de ce a ales să fie „doctorul copiilor”. „Am ajuns medic dintr-o întâmplare. Eu mă pregăteam de zor să devin arhitect. Fusesem la Școala de Arte Plastice, toată adolescența mea a fost sub semnul artistic”, a declarat dr. Craiu. Însă se pare că bunicul său a decedat în urma unui malpraxis și, înainte de a-și da ultima suflare, i-a spus nepotului său, care se pregătea să devină arhitect, că trebuie să devină medic. „În clasa a X-a, bunicul care m-a crescut a murit în urma unei întâmplări pe care acum aș denumi-o malpraxis: o infecție intra-spitalicească, postoperatoriu, a căzut în comă și, înainte să moară, s-a trezit pentru două ore. Atunci a vorbit cu toată familia și ne-a trasat fiecăruia sarcini pentru toată viața. Mie mi-a zis că trebuie să devin medic. Lucru care mi s-a părut foarte ciudat, mai ales că știa pentru ce mă pregăteam eu. Și mi-a mai zis atât: „tu trebuie să faci să nu mai moară oameni degeaba.” Astea au fost ultimele cuvinte pe care le-a spus înainte de a recădea în comă”, a povestit medicul pentru Life.ro. Dr Mihai Craiu a precizat că nu avea în familie medici, părinții săi fiind ingineri chimiști, iar fratele lui era inginer. Bunicul lui a fost preot. „Bunicul a avut un rol foarte important pentru mine.
Îmi plăcea cum vorbea cu oamenii. De altfel, în timpul războiului când majoritatea bărbaților au plecat pe front, iar școala a rămas fără învățător, a făcut el asta și avea vocație pedagogică fără îndoială. Întotdeauna a fost un profesor bun”, a spus acesta. De ce a ales dr. Mihai Craiu pediatria Nu a fost deloc greu pentru el să intre la Medicină pentru că, spune medicul, „întotdeauna am fost un elev, după standardele colegilor mei, tocilar. Până în clasa a V-a nu am avut nicio notă de 9. În facultate am avut o singură notă de 9, în rest numai 10”. „Am avut marele noroc să am dascăl, un părinte medical care este modelul meu de pediatru absolut, care mi-a pus stetoscopul în urechi și m-a învățat în primul rând să tac din gură și să ascult ce are de spus pacientul, chiar și cel mic, care nu are nimic de spus”, a explicat doctorul. „Traiectoria profesională spre pediatrie era puțin neobișnuită pentru un băiat. Marea majoritate a medicilor care se ocupă de copii sunt doamne chiar și acum. Nu știu de ce.
În anii de pregătire în clinici, când mergeam în spitale, eram singurul băiat în grupă. Se uita lumea ciudat la mine. Multă vreme m-am ocupat numai de copii mici și foarte mici. De altfel, domnul doctor Tomescu (mentorul dr Craiu) lucra pe secția de copii preșcolari, fiindcă acesta este adevăratul pacient pediatric”, a povestit dr Mihai Craiu.
Citeşte întreaga ştire: Când și de ce a decis Mihai Craiu să devină medic