Revista Sănătate

Leacuri pentru o sănătate de fier de la Mănăstirea Nera

În Munţii Locvei, în imediata apropiere a localităţii Sasca Montană, Mănăstirea Nera te întâmpină în duh şi lumină. Acest sfânt locaş de închinare aşezat pe malul stâng al râului Nera este o binecuvântare pentru toţi cei care vieţuiesc în aceste locuri. Aşezământul monahal s-a înălţat aici prin strădania domnului Dr. Pavel Chirilă, părinte şi al Aşezământului Christiana din Bucureşti, care este originar de pe aceste meleaguri, din Slatina-Nera. Piatra de temelie a bisericii mănăstireşti a fost aşezată la 14 octombrie 1994 de către Preasfinţitul Emilian Birdaş, Episcopul Caransebeşului, fiind sfinţită în ziua de hram a mănăstirii (14 octombrie 1997) de către episcopul de atunci al Caransebeşului, Mitropolitul de azi al Ardealului, Înalt Preasfinţitul Laurenţiu Streza. Prin strădania măicuţelor de la acest aşezământ monahal, la Nera este un loc de pace şi rugăciune, căutat atât de cei suferinzi, cât şi de oameni însetaţi de linişte şi reculegere. Ospitalitatea obştii monastice de aici îţi conferă clipe de înălţare spirituală pe care vei dori să le trăieşti ori de câte ori va fi cu putinţă. Ceea ce întregeşte această atmosferă cu totul specială este şi racla cu veşminte care au acoperit moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, odoare dăruite de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe când era Mitropolit al Moldovei.

Plantele de leac sunt cultivate de măicuţe sau culese în special de pe Valea Nerei

În prezent, obştea Mănăstirii Nera numără peste optzeci de vieţuitoare, care pe lângă rânduiala monastică obişnuită au şi o ascultare cu totul specială şi binefăcătoare pentru tot omul, aceea a preparării unor produse naturiste, folosite în tratarea unor afecţiuni trupeşti, dar şi pentru consum alimentar. Ceea ce este specific în prepararea acestora este faptul că măicuţele folosesc în special plante culese din zonele de pe Valea Nerei. În anul 2009, din dorinţa măicuţelor de a aduce mai aproape de oameni darurile tămăduitoare sădite de Dumnezeu în plante, s-au pus bazele laboratorului propriu al mănăstirii sub numele Sfinţii Doctori fără de arginţi. Produsele sunt preparate manual, după reţete proprii, cu rădăcini în vechile leacuri tradiţionale şi mănăstireşti. Procesele de preparare urmăresc păstrarea proprietăţilor naturale ale plantelor folosite ca ingrediente. În acest laborator se produc siropuri, tincturi, oţeturi, creme şi săpunuri, toate numai din ingrediente naturale: extracte din plante culese din flora spontană şi din culturile proprii, de pe terenurile curate şi nepoluate aflate în Valea Nerei, la care măicuţele adaugă miere, ceară, ulei presat la rece sau fructe de pădure.

Substanţele active din plante şi din fructe sunt obţinute prin macerare la rece, extracţii uleioase şi hidro-alcoolice, prin fermentare naturală. Calitatea produselor se datorează unui amplu proces tehnologic, de la culegere, uscare, mărunţire şi până la preparare, împachetare şi etichetare. Un alt procedeu inedit este şi acela că, pentru a li se păstra nealterate proprietăţile, preparatele sunt ambalate în recipiente de sticlă. Toate acestea se fac doar manual, cu multă grijă, răbdare şi dragoste. Să nu uităm nici faptul că această ascultare a măicuţelor este însoţită de permanenta rugăciune.

Măicuţele de la Nera respectă un calendar al plantelor medicinale, care începe primăvara, odată cu recoltarea urzicilor, leurdei, păducelului, ciuboţelei-cucului, a florilor de salcâm şi soc, a mugurilor de pin, de brad şi de molid. Când vremea se încălzeşte, vara, este o adevărată explozie de culori.
Atunci maicile culeg pătlagina, păpădia, coada-şoricelului, muşeţelul, coada-calului, cimbrul sălbatic, gălbenelele, traista-ciobanului, sânzienele, sunătoarea şi rostopasca, trei-fraţi-pătaţi şi alte plante mirese ale naturii, care umplu de farmec întreaga vale a Nerei.
Pentru măicuţele de la Mănăstirea Nera, nici măcar Munţii Apuseni nu mai sunt o enigmă, pentru că au tot urcat poteci şi potecuţe, în căutarea mugurilor de brad şi de molid, a păpădiei, a creţişoarei şi filipendulei, a frunzelor şi fructelor de afin şi de merişor.
Toamna târziu, culesul se încheie cu măceşele şi fructele de porumbar. Culegerea plantelor este o bucurie, dar şi o ascultare mult plăcută celor din mănăstire.

Laborator propriu de preparare a produselor

În laboratorul Sfinţii Doctori fără de arginţi este o adevărată industrie. Încă de la intrare ai senzaţia că eşti pe un câmp proaspăt cosit. Toţi cei care au avut bucuria să ajungă măcar o dată aici au rămas ancoraţi în această lume a leacurilor, care arată într-un mod cu totul aparte: fiecare colţişor, fiecare raft, fiecare borcan, totul este ordonat şi ocrotitde privirea sfinţilor din icoane.

Astfel mediul sănătos din care sunt recoltate plantele îşi are continuitatea într-un alt mediu binecuvântat, acolo unde se prepară toate produsele de la Nera. De la măicuţele care lucrează la laborator am aflat următoarele:

„Produsele sunt căutate în măsura în care oamenii au nevoie de ele. În această perioadă, majoritatea celor care apelează la noi au nevoie de siropuri şi de oţeturi, dar şi de creme de protecţie şi tincturi. Siropurile împotriva răcelii, obţinute prin macerare la rece, din muguri de brad, soc şi pătlagină, tinctura de propolis, dar şi mierea de albine în amestec cu tinctura de propolis, sunt de mare ajutor în perioadele reci ale anului, dar nu numai.

Preparatele noastre au o concentraţie mare de substanţă activă, dar şi alte ingrediente, exclusiv naturale, iar tehnicile de preparare permit păstrarea principiilor active din plante într-o proporţie foarte mare. Se munceşte mai mult folosind aceste metode, dar rezultatele sunt pe măsură.”

Oţeturile Nera Plant

Fiind obţinute prin fermentaţie naturală, oţeturile Nera Plant păstrează proteinele solubile, aminoacizii, vitaminele, acizii graşi şi elementele minerale necesare organismului pentru o funcţionare normală. Laboratorul Nera are o gamă variată a acestor oţeturi, în funcţie de particularităţile şi eficienţa fiecăruia.

Oţet de mere cu miere

Acesta este un produs natural obţinut din mere româneşti şi miere de albine, preparat după o reţetă tradiţională. Modul în care acesta acţionează asupra organismului este extrem de variat, având o acţiune foarte vastă:
– antibacterian;
– antialergic;
– tonic digestiv;
– energizant;
– detoxifiant;
– remineralizant;
– antifebril;
– normalizează nivelul colesterolului;
– combate durerile musculare şi articulare;
– antiacneic;
– normalizează secreţia de sebum;
– antiinflamator;
– calmant;
– tonic capilar.

Leacurile cu oţet de mere cu miere se recomandă în afecţiuni multiple: infecţii, alergii, probleme de digestie, constipaţie, metabolism leneş, celulită, obezitate, imunitate scăzută, oboseală cronică, migrene, ameţeli, insomnie, nivel crescut al colesterolului, dureri musculare şi articulare, urticarie, înţepături de insecte, arsuri solare, ten gras, ten acneic, febră în răceli şi gripe; pentru uz extern (frecţii, împachetări): mătreaţă, căderea părului.

Ingredientele pe care acest produs le conţine sunt: fructe de măr (Malus domestica) – 30%, excipienţi: apă, miere de albine, zahăr brun, drojdie de panificaţie.

Ce proprietăţi are fiecare ingredient?

Fructele de măr conţin substanţe active necesare organismului pentru o funcţionare normală (proteine solubile, aminoacizi, vitamine, acizi graşi, elemente minerale). Merele sunt şi o importantă sursă de potasiu, care încetineşte procesul de sclerozare a vaselor sanguine şi conferă ţesuturilor elasticitate şi supleţe. Conţinutul de vitamina C ajută la asimilarea fierului necesar organismului şi previne bolile infecţioase.

Mierea de albine conţine minerale, vitamine şi enzime care o fac un puternic energizant natural.

Zahărul este elementul necesar fermentaţiei alcoolice, prima etapă în obţinerea oţetului.

Drojdia măreşte rezistenţa la oboseală, favorizând travaliul muscular, şi uşurează eliminarea de toxine şi deşeuri metabolice. În procesul obţinerii oţetului de mere este elementul care favorizează fermentaţia.

Cum se utilizează produsul?

În regim obişnuit de viaţă, oţetul de mere se utilizează în salate şi mâncăruri, diluat în apă, ceai sau sucuri naturale.

Pentru persoane cu probleme de sănătate:

– Intern: câte 1 linguriţă (copii) sau câte 1 lingură (adulţi), de 3 ori/zi, înaintea meselor principale, diluat în apă, ceai sau sucuri. Cura durează
4-6 săptămâni.
– Extern: comprese, fricţionări.

În ceea ce priveşte condiţiile de păstrare a oţetului de mere, în timp pot apărea anumite depuneri care nu afectează calitatea produsului.

Pentru a veni în sprijinul cititorilor noştri care doresc să se tămăduiască folosind aceste produse naturiste, vom prezenta în fiecare număr al revistei Leacuri & Reţete Mănăstireşti anumite produse din magazinul naturist al Mănăstirii Nera, precum şi modul de preparare şi utilizare a acestor leacuri de mare preţ.

Reţeta după care se obţine oţetul de mere cu miere

Pentru obţinerea acestui produs este nevoie de: 6 kg mere, sirop (12 l apă călduţă + 0,5 kg zahăr + 1 kg miere), 25 g drojdie.

Merele se taie felii foarte subţiri (fie manual, fie la robot). Se pun într-un recipient de plastic sau de sticlă (dar care să nu fie transparentă, ci colorată), astfel încât să nu umple mai mult de jumătate din capacitatea vasului. Se adăugă un sirop preparat din apă călduţă îndulcită cu miere şi zahăr, la care se adaugă drojdia (o desfacem în puţin sirop, apoi o turnăm peste întreaga compoziţie de mere şi sirop şi amestecăm bine). Purtăm grijă să nu umplem vasul, ci să lăsăm loc pentru fermentare. Se lasă apoi să fermenteze la căldură, nu la soare. În două-trei săptămâni merele se lasă la fundul vasului – timp în care amestecăm zilnic, ca merele ce stau deasupra să nu oxideze. Vasul îl ţinem acoperit cu pânză prinsă cu elastic la gura recipientului, nu cu tifon, nici cu capac. După ce merele s-au scufundat în sirop, se strecoară oţetul şi se păstrează în aceleaşi condiţii 60 de zile, tot cu pânză deasupra, fără însă a se mai amesteca în el. La suprafaţă se va forma o ciupercă, care nu trebuie aruncată, căci dă tărie oţetului. După 60 de zile se strecoară din nou şi se păstrează în sticle închise ermetic sau în recipiente mai mari închise cu capac.