Împodobirea bradului de Crăciun este una dintre cele mai frumoase, dar și cele mai vechi tradiții pe care le respectăm în fiecare an în preajma sărbătorilor de iarnă. Tradiția pomului de Crăciun este veche de sute de ani, iar semnificația decorațiunilor cu care era bradul împodobit reprezenta cunoașterea și bogăția. Descoperă pe larg care este tradiția și semnificația pomului și când împodobim bradul de Crăciun.
Tradiția de a împodobi bradul de Crăciun, dar și locuința cu decorațiuni și crenguțe de brad este un obicei preluat pe la jumătatea mileniului trecut de la triburile germanice. Atunci, bradul simboliza, datorită formei sale triunghiulare, Sfânta Treime, iar decorațiunile cu care era împodobit simbolizau cunoașterea și bogăția, asemeni pomului sacru din Grădina Edenului în care erau merele – fructele cunoașterii.
Este gresit sa impodobesti bradul prea devreme
Una dintre cele mai vechi tradiții care se păstrează an de an în luna decembrie este împodobirea bradului. Oamenii aleg data la care să-l decoreze în funcție de timpul liber sau de alte evenimente cu semnificație în familie în luna decembrie, însă tradiția spune că bradul trebuie împodobit în Ajunul Crăciunului, respectiv în seara de 24 decembrie.
În trecut, în preajma acestei zile, oamenii alegeau cel mai frumos pom de Crăciun și îl împodobeau cu cele mai speciale decorațiuni. Din el nu lipseau steaua din vârf, nici decorațiunile din lemn. Natural sau din plastic, bradul nu lipsește din nicio casă în preajma Crăciunului. Este împodobit cu cele mai speciale globulețe și lumini ce-i dau culoare. Pe lângă pomul de Crăciun, majoritatea oamenilor își decorează și locuința atât cu decorațiuni luminoase specifice sărbătorilor de iarnă, cât și cu vâsc, planta tămăduitoare care simbolizează armonia și pacea. Se spune despre sărutul sub vâsc că poate face iubirea din cuplu mai trainică și mai puternică. De asemenea, o altă tradiție este aceea de a avea sub brad cadourile aduse de Moș Crăciun, cadouri ce se deschid în ziua Nașterii Domnului.
Bradul este emblema sărbătorilor de iarnă, iar obiceiul împodobirii lui este preluat de la romani, care obișnuiau să-și împodobească locuința cu un brad în timpul Saturnaliilor, sărbători dedicate zeului Saturn, care se desfășurau în perioada solstițiului de iarnă.
Corelația dintre brad și creștinism a fost făcută mai târziu, atunci când Sfântul Bonifaciu, un călugăr din Crediton, Anglia, a dat peste un grup de păgâni ce erau adunați lângă un stejar pentru a sacrifica un copil zeului Thor. Pentru a opri sacrificiul, Sfântul Bonifaciu, a doborât copacul și se spune că în locul stejarului a crescut un brad, care era considerat Copacul Vieții și era mărturia vieții eterne a lui Hristos. Se mai spune și că Sfântul Bonifaciu a folosit forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. De atunci, bradul a fost considerat un simbol creștin, iar oamenii l-au asociat cu Nașterea Domnului.
Se mai spune despre bradul de Crăciun că este un pom al vieții, deoarece este verde tot timpul și, astfel, îl simbolizează pe Iisus Hristos veșnic viu.