Revista Sănătate

Alexandru Rafila: ”La granița României e încă o boală infecțioasă care produce ravagii”

Preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, Alexandru Rafila, a pledat vineri pentru adoptarea legii vaccinării, atât în contextul pandemiei de SARS-CoV-2 dar și în cel al existenței altor boli contagioase care produc ravagii la o populație neprotejată.

”România înregistrează şi numeroase cazuri de rubeolă, numeroase cazuri de tuse convulsivă, cazuri de tetanos. Difteria este la graniţele României. S-au înregistrat cazuri de difterie în Ucraina şi lucrul acesta trebuie foarte clar ştiut pentru că difteria, la o populaţie care nu este protejată – mai ales populaţie infantilă – este o boală care poate produce ravagii”, a spus Rafila.

Difteria este o boală infecţioasă acută, transmisibilă, provocată de Corynebacterium diphteriae, care rămâne la poarta de intrare, se multiplică şi determină fenomene locale (edem şi false membrane) şi elaborează o toxină care difuzează în organism, determinând fenomene toxice la distanţă, în diferite organe.

Cazuri de difterie şi-au făcut apariţia la graniţa României cu Ucraina. Autorităţile sunt în alertă, mai ales că rata de imunizare a scăzut de la an la an. Ultimele cazuri de difterie au fost raportate în România în 1989.

Citește și: Cele mai valoroase antibiotice din natură. Cum folosim propolisul, uleiurile esențiale sau argintul coloidal pentru a elimina infecții, bacterii, virusuri, paraziți

Poarta de intrare este reprezentată de mucoasele faringoamigdaliană (96-98%), laringeană (l-2%), nazală (0,5%) – excepţional conjunctivală, genitală, pielea lezată, urechea -, unde toxina produce edem şi hiperemie ce sunt frecvent urmate de necroză epitelială şi inflamaţie acută; coagularea exsudatului dens fibrinopurulent produce o pseudomembrană, de culoare alb-gălbuie spre brună, alcătuită din 3 straturi: stratul I cu detritusuri celulare, stratul II cu fibrină şi stratul III format din leucocite, bacili difterici şi celule moarte; este foarte aderentă de ţesuturile subjacente.

Sursa de infecţie – bolnavul cu formă tipică (contagios înainte de debutul clinic, timp de 10-30 zile, uneori în convalescenţă până la 3 luni; antibioticele scurtează perioada de contagiozitate), bolnavul cu formă atipică si purtătorii aparent sănătoşi (1-5% din populaţie), faringieni, nazali; sunt de obicei persoane cu infecţii ale căilor respiratorii superioare. Indicele de contagiozitate variază în jurul valorii de 20%; copiii sub 6 luni, născuţi din mame imune, nu se îmbolnavesc. Receptivitatea la infecţie este maximă între 2 şi 5 ani şi scade treptat până la vârsta adolescenţei, fie ca urmare a vaccinării, fie ca o consecinţă a infecţiei naturale.

Cale de transmitere: aerogenă prin picături, directă, prin contact cu persoane infectate sau indirectă prin obiecte de uz contaminate, alimentara- excepţional.

„Difteria este o boală infecţioasă bacteriană produsă de Corynebacterium diphtheriae – aşa se numeşte microorganismul care este responsabil de producerea bolii. Problema cea mai gravă este atunci când acest microorganism produce o toxină foarte puternică care are acelaşi nume – toxina difterică – iar manifestările sunt locale, adică angina difterică care se manifestă prin dificultăţi în respiraţie – false membrane – mai ales la copii. Din cauza abundenţei acestui exudat fibrinos – este un exudat fibrinos această membrană – poate să ducă chiar la tulburări majore de respiraţie. Pe de altă parte, toxina difterică produce şi manifestări toxice la distanţă la nivelul organelor interne, mai ales la nivelul cordului”, a declarat prof. dr. Alexandru Rafila, intr-un interviu pentru medichub.ro.

Prevenţia în cazul difteriei se face prin vaccinarea cu mai multe vaccinuri, printre care cel trivalent, diftero-tetano-pertussis.

„Vaccinarea împotriva difteriei oferă protecţie copiilor şi adulţilor în faţa acestei boli. Ne protejăm numai prin vaccinare”, a mai spus prof. dr. Alexandru Rafila.

Difteria se ia pe cale aeriană, iar, dacă boala se manifestă şi se administrează tratamentul cu ser antidifteric, chiar şi în acest caz mortalitatea poate ajunge la 10%.

„În România, această bacterie producătoare de toxine n-a mai circulat datorită acoperirii vaccinale, însă există la graniţa cu România. Sunt cinci judeţe la graniţa cu Ucraina şi în aceste judeţe autorităţile de sănătate publică au luat măsuri ca să poată să aibă o acoperire vaccinală cât mai bună la copii. Vaccinul nu se administrează însă într-o singură doză. Până la 14 ani, se administrează 5 sau 6 doze de vaccin, în funcţie de ce vârstă au avut copiii. Este adevărat că adulţii nu sunt protejaţi. Noi am propus la un moment dat această idee a compensării vaccinale chiar şi la adulţi, la fel cum e în ţările din Uniunea Europeană, unde adulţii sunt vaccinaţi împotriva difteriei şi tetanosului o dată la zece ani”, arată prof. dr. Rafila.

Specialistul mai precizează că, în cazul adulţilor, piaţa vaccinurilor este destul de redusă, iar aceştia ar trebui să facă vaccinul combinat diftero-tetano-pertussis.

„Pericol există. Dacă boala se manifestă, chiar în cazul tratamentului cu ser antidifteric, mortalitatea ajunge undeva la 10%. Efectul toxic al toxinei difterice poate să fie letal câteodată. În Ucraina, s-a răspândit din cauza lipsei de vaccinare. Asta face posibilă apariţia unui caz şi apoi apariţia de cazuri secundare. Ucraina şi Republica Moldova au avut o epidemie puternică la începutul anilor ’90, când a scăzut acoperirea vaccinală de rutină, după destrămarea URSS şi au avut sute de decese. Nu vrem să ajungem la aşa ceva”, a mai spus prof. dr. Rafila.

Loading...